sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Bancuri-numarul 3


Realizat de Cristina Oprea

Un bătrân de 90 de ani îi spune doctorului său:
- Nu m-am simțit niciodată atât de bine. Am o mireasa de 18 ani cu care voi avea un copil... Ce ziceți de asta?
Doctorul se gândește un minut si apoi spune:
- Am un prieten mai in vârsta care este vânător si nu lipsește de la nici un sezon. Într-o zi când se cam grăbea a luat umbrela în loc sa ia pușca. Când a ajuns in pădure, a văzut un iepure care stătea lângă un râu. Si-a ridicat umbrela, a făcut 'bang' si iepurele a căzut mort... Ce zici de asta?
Bătrânul răspunde:
- Eu as zice ca altcineva i-a omorât iepurele.
Doctorul:
- Exact!
 


Un american, un rus si un roman, la povesti.
Americanul zice: "noi am inventat liftul care merge pe diagonala intr-o cladire cu 100 de etaje"
Rusul:"noi am inventat un avion care nu are nevoie de pista de aterizare si de decolare, se ridica pur si simplu de la pamant, aterizeaza la fel"
Romanul: "noi avem unul, Ion, in sat care tine pe pix 36 de porumbei"
Americanul, cand aude:"pai, de fapt...cladirea aia, nu are 100 de etaje...are numai 10..."
Rusul: "pai, de fapt, nici avionul nostru, nu e chiar asa...are si el nevoie de putin spatiu sa se desfasoare...."
Romanul: "Ion al nostru tine pe pix 36 de porumbei"
Americanul:"bine, recunosc....liftul nu merge pe diagonala... e o gresala de constructie... merge asa, un pic intr-o parte..."
Rusul: "bine, recunosc si eu...avionul nostru e, de fapt.... elicopter..."
Romanul: "bine, recunosc si eu... Ion al nostru, tine el pe pix 36 de porumbei, dar... ultimul sta intr-un picior..."







Soţul îşi însoţeşte soţia la cumpărături într-un supermarket. Şi-n timp ce împinge fără chef căruciorul, ajunge la raionul de bere. Ochii i se luminează. Super-ofertă! "cumpără azi o ladă de bere şi-n loc de 40 lei plăteşti doar 20". Entuziasmat apucă lada s-o bage-n cărucior.
- Heeei!! Ce faci? Întreabă nervoasă soţia.
- Păi draga mea, e ofertă: cu 20 lei îmi iau o ladă de bere!
- Suntem în criză dragule, nu ne putem permite! Las-o acolo.
Cu amărăciune-n suflet, bărbatul renunţă la berea lui preferată şi-şi continuă fără chef plimbarea prin magazin. La un moment dat ajung la raionul Cosmetice. Femeia apucă o cremă de faţă de pe raft şi dă s-o bage în cărucior.
- Heeei! Ce faci? sare furios soţul.
- Păi dragul meu, asta e crema mea preferată, mă face să arăt frumoasă şi costă doar 40 lei.
- La naiba!! Şi berea te face să pari frumoasă şi e la jumătate de preţ!








Sună telefonul la sediul poliţiei.
- Alo, poliţia?
- Da. Ce doriţi?
- Am sunat ca să-l denunţ pe vecinul meu Gheorghe că ascunde droguri în lemnele de foc.
- Mulţumim pentru apel, domnule.
A doua zi, dis de dimineaţă, poliţiştii descind la casa lui Gheorghe. Înarmaţi cu topoare, pătrund în şura în care acesta ţinea lemnele de foc, spintecă fiecare lemn în parte, dar nici urmă de droguri. Îşi cer scuze pentru deranj şi pleacă.
Sună telefonul la Gheorghe:
- Salut, Gheo! A venit poliţia?
- Da.
- Ţi-au spart lemnele?
- Da.
- Na, bine. Acum e rândul tău să suni. Şi grădina mea trebuie săpată.




Intr-o benzinarie, o blonda se uita derutata la pompe si murmura:
- 95?.. 98?... 95!.. 98!..
Vazand-o pierduta, un angajat al benzinariei se aproprie si o intreaba:
- Cu ce va pot ajuta?
Cu o raza de fericire in privire, blonda raspunde:
- Benzina din 2012 n-aveti?

Knock Knock
Who's there?
Tad!
Tad who? 
Tad's all folks!
                                   

vineri, 16 noiembrie 2012

Interviu Dr. Luminita Silaghi-Dumitrescu

Realizat de Cristina Oprea

Oprea C.: In primul rȃnd vă rog să vă prezentaţi şi să ne spuneţi ce funcţie ocupaţi ȋn cadrul Facultăţii de Chimie şi Inginerie Chimică.

Profesor Dr. Silaghi-Dumitrescu: Mă numesc Luminiţa Silaghi-Dumitrescu şi sunt profesor de chimie organică şi organometalică la catedra de chimie organică.Sunt membru ȋn Senatul Universităţii unde ocup funcţia de preşedinte a Comisiei pentru Resurse Umane şi de asemenea sunt membru ȋn Consiliul Facultăţii.

Oprea C.: Ce ne puteţi spune despre perioada ȋn care aţi fost Decan al Facultăţii de Chimie şi Inginerie Chimică?

Profesor Dr. Silaghi-Dumitrescu: Din perioada cȃnd am fost Decan? Ce mi-a placut cel mai mult a fost interacţiunea cu studenţii.A fost perioada ȋn care s-au introdus contractele de studii şi a fost o activitate destul de dificilă de obisnuit studenţii cu acestea.Am mers la fiecare şi le-am explicat ce ȋnseamnă şi am semnat. In perioada aceea am introdus noi speciălizari, unele cu mai mult succes,altele cu mai puţin.A fost o perioadă foarte bogată şi cu multe realizări.

Oprea C.: Ne-aţi spus că sunteţi membru ȋn Senatul Universităţii. Am ȋnţeles că aţi fost şi ȋnainte membru ȋn Senat. La ce se rezumă activitatea dumneavoastră?

Profesor Dr. Silaghi-Dumitrescu: Am fost membru ȋn Senat ca şi Decan şi ca şi Prorector. In ambele situaţii nu am pierdut nici o clipă din vedere că sunt cadru didactic la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică. Si acum intervenţiile mele ȋn Senat vizează atȃt activitatea ȋn Universitate cȃt şi aspectele care pot afecta ȋn bine sau ȋn rău activitatea din Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică. Am fost ȋn echipa care a lucrat la elaborarea regulamentelor pentru aplicarea de credite transferabile şi de-a lungul timpului la elaborarea mai multor documente cum ar fi strategia cercetarii.

Oprea C.: şi acum să trecem la nivel de facultate. Conduceţi un centru de cercetare. Care sunt temele pe care le abordaţi?

Profesor Dr. Silaghi-Dumitrescu: Avem un centru de cercetare care are mai multe componente cum ar fi Chimie organometalică, sinteză, cercetare si aplicaţii ale compusilor ȋn cataliză. Avem un grup care lucrează ȋn domeniul Chimiei compuşilor nesaturati conţinȃnd elemente grele din grupele 14 si 15 şi un grup care se ocupă de Compusi heterociclici organici. Centrul se numeste Centrul de Heterochimie Fundamentală şi Aplicată-METALOMICA. Avem un proiect de anvergură de aplicaţie a compuşilor metalelor ȋn medicină.

Oprea C.: Cum integraţi studenţii ȋn activitatea de cercetare?

Profesor Dr. Silaghi-Dumitrescu: Avem studenţi care ȋncep să lucreze din anul I dar cei mai mulţi sunt din anul II şi ȋncercăm să ȋi păstrăm şi la master. Ii integrăm ȋn proiectele de cercetare şi ȋn plus masteranzii sunt plătiţi pentru munca depusă.O parte devin doctoranzi, răman să lucreze şi primesc pe langă bursă bani din proiectele de cercetare. Incepȃnd din 2005 suntem co-coordonatori ai unui program care se derulează ȋn cadrul Pactului de Stabilitate ȋn Sud-Estul Europei, finantat de DAAD-Agenţia Germană de Finantare a Programelor. Programul se numeste International Master and Postgraduate Programme in Materials Science and Catalysis şi ȋn cadrul acestuia avem mai multe componente: deplasări de studenti masteranzi ȋn cadrul reţelei ȋn stagii de cercetare pană la 6 luni; deplasări ale cadrelor didactice şi ȋn fiecare an am avut intre 4 si 6 burse Sur Place (burse ca studenţii masteranzi să lucreze la faţa locului ȋn valoare de 250€ pe luna timp de 5 luni). Pot să candideze studenţi de la orice profesor nu numai din grupul nostru. In fiecare an organizăm workshopuri ȋn ţările partenere: Germania, Romȃnia, Macedonia, Serbia, Kosovo. Dupa părerea mea este un program important.

Oprea C.: Dumneavoastră ce ne recomandaţi?Din ce an ar fi mai bine sa ȋncepem activitatea de cercetare?

Profesor Dr. Silaghi-Dumitrescu: Ca recomandare foarte serioasă să ȋncercaţi din anul I să participaţi la sustinerile de referate de doctorat, la conferinţe care se organizează ȋn facultate indiferent de domeniul chimiei ȋn care doriţi să vă pregătiţi lucrarea de licentă. Activitatea de cercetare ar trebui ȋncepută din anul II pentru ca un timp durează pȃnă cȃnd vă daţi seama dacă vă place ȋn grupul ales.

Oprea C.: Ce pregatire credeţi că trebuie sa aibă studenţii ȋn prealabil ȋnceperii activităţii de cercetare?

Profesor Dr. Silaghi-Dumitrescu: Pregatirea de bază pe care le oferă cursurile plus cunoaşterea limbii engleze care este esenţială pentru că toată documentaţia ştiinţifică este ȋn limba engleză. 

Interviu Vlad Niste


Realizat de Alexandra Bara

                                                          1.Cum ţi s-a părut experienţa din OSC?

OSC-ul a reprezentat o piesă mare din puzzle-ul pe care facultatea l-a desfăşurat în faţa mea. Pe lângă nenumăratele momente plăcute petrecute alături de ceilalţi OSC-isti, am avut şansa de a învăţa o mulţime de lucruri despre facultate, despre importanţa unui proiect, dar mai ales despre modul în care putem coopera eficient pentru a atinge un scop comun. Probabil importanţa implicării într-o organizaţie studenţească este mai greu de estimat când suntem cu gândul la cursuri şi laboratoare, dar uitându-mă în urmă, cred că experienţa mea în cadrul Facultăţii de Chimie şi Inginerie Chimică nu ar fi fost completă fără implicarea mea în OSC.



2. Crezi că Gala Voluntarului este o idee bună de reconectare între foştii membri?

Sigur că da! Majoritatea dintre noi o luăm pe căi foarte diferite şi nu ne este intotdeauna uşor să ţinem legătura. Aşa însă, ştim că avem un ‘standard’ după care să ne “preparăm soluţiile”, un moment în care indiferent de locul în care ne-am afla sau ce am face, putem să ne întoarcem la facultate, să ne revedem şi să întâlnim noii membri care ne vor călca pe urme cât de curând

3. Ce poţi să ne spui despre viaţa de OSC-ist?

Într-un fel este foarte similară cu viaţa unui student din afara organizaţiei – proiecte de scris, termene de respectat sau profesori de urmărit prin facultate. Diferenţa apare însă în scopul fiecărei sarcini pe care o avem de rezolvat. În loc să scriem ca să ne pregătim pentru examene şi licenţă, ne pregătim pentru Balul bobocilor, conferinţe şi schimburi de experienţă. În loc să ne grăbim să pregătim câte un laborator, ne grăbim la gară să aşteptăm câte o delegaţie din alt oraş sau altă ţară. În loc să ne gândim la subiectul dat la examen, ne gândim la persoana care va purta costumul de clown anul acesta.


4. Cum ai reuşit să iţi împarţi timpul intre OSC şi facultate?

Am folosit maşina timpului din podul facultăţii…Asta e cam greu de contrazis din moment ce puţină lume cred că a ajuns vreodată pe acolo… Nu mi-am pus niciodată problema timpului. Conform vestitei afirmaţii, când faci ceva plăcut timpul îşi pierde importanţa, iar faptul că aveam întotdeauna colegi care să mă ajute însemna că niciodată nu mă luptam singur să duc ceva la bun sfârşit. Cu puţină răbdare şi perseverenţă, am avut tot timpul necesar să mă implic în proiectele OSC şi să învăţ la materiile care au dus la formarea mea ca inginer. Recunosc totuşi că nu am avut timp să ajung şi în podul facultăţii.





5. Ce te-a determinat să faci voluntariat?

Au fost foarte multe proiecte pentru care implicarea în OSC a meritat pe deplin. Iniţial însă, impulsul pe care l-am avut a provenit din dorinţa de a ajuta alţi studenţi. Eram convins că prin asta voi câştiga experienţă şi satisfacţie, beneficii care nu au întârziat să apară încă de la primele şedinţe din sala 48.



6. Cu ce te ocupi acum?

Nu m-am despărţit încă de viaţa de student  –într-o oarecare măsură. După absolvire am început un program de doctorat la o universitate din Marea Britanie. Din fericire, am şansa de a-mi folosi atât cunoştinţele de chimie, cât şi cele de inginerie pe care le-am dobândit în cei 4 ani petrecuţi la Cluj.

7. Care a fost cel mai greu examen din facultate?

Cred că nu ar fi nimic nou sub soare dacă aş spune că examenul la MFTI a fost ‘destul’ de greu. A fost şi examenul la care am luat cea mai mică notă în facultate. Totuşi, cele mai grele examene au fost la materiilepe care nu le-am îndrăgit în facultate. Sunt bucuros însă că la sfârşit s-a dovedit că majoritatea lor au fost necesare pentru formarea unei imaginii de ansamblu pentru ingineria chimică.



8. Ce sfaturi ai pentru studenţii de acum?

Îi încurajez să acumuleze cât mai multe cunoştinţe – pentru o notă bună şi toate beneficiile care derivă din asta, dar mai ales pentru informaţie în sine. De asemenea, îi sfătuiesc să se implice în OSC (dacă nu s-au implicat deja) şi  să participe la cât mai multe proiecte. Timp o să existe întotdeauna, iar satisfacţia este pe măsura.


                                                          9. De ce iţi este cel mai dor din perioada OSC-ului?

Cred că este cea mai grea întrebare şi ar merita cel mai complex răspuns. Am să aleg totuşi întâlnirile pe care le aveam în facultate sau în alte ‘locaţii oficiale’ din Haşdeu. Poate pare greu de crezut după o zi lungă de facultate, dar adevărul este că erau ca nişte mici scăpări din grijile de fiecare zi. Erau momente în care ne adunam toţi, ne vedeam, discutam, dar mai ales ne lăsam frâu imaginaţiei în dezbaterile pe care le aveam. Întotdeauna ne grăbeam să plecăm acasă şi să mâncăm, dar sunt convins că undeva înăuntru, fiecare ar fi dorit să ne întâlnim în acelaşi mod in fiecare zi.

Astrele spun...


Realizat de Iulia Jeican

Horoscop Practic
De cȃţi reprezentanţi e nevoie pentru a schimba un bec? Fiecare zodie are o anumită ȋndemanare. Află cum se descurcă zodia ta...

Berbec. Nu te mai ȋntreba, deja l-au schimbat!
Taur. Taurii folosesc becuri care nu trebuie schimbate.
Gemeni. Cel putin doi care să scoată din funcţiune vechiul bec, doi care să cumpere unul nou, doi care să scrie o carte despre asta şi ȋncă doi care să discute ȋntr-un show despre bec.
Rac. Mama lor ȋl va schimba pentru ei. Iar dacă ea nu este prin preajmă atunci vor aprinde o lumȃnare.
Leu. De nici unul. Echipa de profesionişti pe care o au mereu ȋn preajmă ȋl va schimba pentru ei.
Fecioară. De obicei una este de ajuns. Oricum, va curăţa priza ȋn prealabil, va citi informaţiile destinate utilizatorului şi garanţiile becului.
Balanţă. Păi cel puţin două pentru a cumpăra becul şi alte cȃteva pentru a cumpăra accesoriile necesare pentru schimbarea becului şi poate alte cȃteva pentru a duce becul ȋnapoi dacă este defect.
Scorpion. Pentru Scorpioni becul nu se schimbă. Se transformă. Doar apasă pe un buton şi activezi alt bec. Dar de ce ȋntrebi? Eşti de la o agenţie de asigurari?
Săgetator. Săgetatorii nu schimbă becuri, dar te pot ȋnvăţa pe tine cum să faci acest lucru.
Capricorn. Secretara vă va raspunde mai tarziu.
Vărsător. Vărsătorii nu trebuie să schimbe becuri. Pot inventa unele mai bune.
Peşti. O Doamne, nu ştiu. Dar becul se va schimba singur, dacă asta este dorinţa Domnului.

Cantina Agronomia



Realizat de Livia Nevodar

Ca student/ă ai un program destul de încărcat care de cele mai multe ori nu îți permite să dai o fugă până în cămin sau până acasă și să te bucuri de mâncarea gătită de mama. În acest caz ai cam 2 variante ori mergi la fast-food ori la cantină.
Dacă preferi mâcarea caldă atunci recomandarea noastra este Cantina-Restaurant Agronomia. Este localizată la aproximativ 10-15 min de facultate pe Calea Moților nr. 74 și este deschisă de luni până vineri în intervalele orare 11:00-15:00 și 18:00-22:00.
Aici găsești o largă varietate de preparate care îți sunt servite de ospătarii localului. Iar apelativul de ”cantină” se datorează în mare parte prețurilor studențesti, astfel meniul zilei costând aprox. 7 lei, ciorbele între 2,5-5 lei și preparatele gătite între 4- 6 lei.

Pofta buna!

luni, 11 iunie 2012

Caricatura saptamanii

Realizat de Iulia Jeican


Astăzi vă prezentăm caricatura zilei,care o infăţişează pe una dintre cele mai speciale persoane ale Organizaţiei.Fiţi pregătiţi, ȋn următoarele numere ar putea apărea chiar caricatura unuia dintre voi!

Bancuri-numarul 2


Realizat de Cristina Oprea

Profu zice: “Băiete din păcate pentru tine nota pe care o ai ȋncepe cu P.
 Bănuiesc că ştii ce nota e, nu?”
 Studentul: “Pinci?”

La examen un student ia un bilet- nu ştie. Ia altul- iarăşi nu ştie. Al treilea- de asemenea... Si asa al patrulea, al cincilea... Profesorul il opreşte şi ii da nota 5. Ceilalti studenţi se revoltă:
 - Pentru ce?
 - Cum pentru ce? Dupa cum caută, ȋnseamnă că ştie ceva.....

Trei studenţi stăteau în paturile lor din cămin plictisiţi de moarte.
 La un moment dat unul dintre ei zice:
-Băi io zic să dăm cu banul şi să facem aşa: dacă pică marca mergem la terasă, dacă pică banul mergem la meci, iar dacă pică pe muchie ne apucăm să învăţăm!


Examen. Studentul iese la raspuns ţinȃnd ȋn mȃnă o fiţuică, pe care sunt scrise cȃteva propoziţii.
 Profesorul:
 - Dar unde vă este raspunsul?
 - In cap.
 - Dar aceasta ce e? – indicȃnd spre fiţuică.
 - Aceasta n-a incăput.


- Tinere, - explodeaza profesorul, - a treia oară vă apreciez cu nota patru. De ce nu ȋnvăţaţi? Din cate ştiu, nimeni n-a murit ȋnvăţȃnd!
 - Stiu, - zice studentul, - dar mai bine nu risc.


Examen. Studentul scȃnceste:
 - Domnule profesor, eu nu merit nota doi!
 - Stiu, dar note mai mici eu nu pun!