Interviu Vlad Niste

Realizat de Alexandra Bara

                                                          1.Cum ţi s-a părut experienţa din OSC?

OSC-ul a reprezentat o piesă mare din puzzle-ul pe care facultatea l-a desfăşurat în faţa mea. Pe lângă nenumăratele momente plăcute petrecute alături de ceilalţi OSC-isti, am avut şansa de a învăţa o mulţime de lucruri despre facultate, despre importanţa unui proiect, dar mai ales despre modul în care putem coopera eficient pentru a atinge un scop comun. Probabil importanţa implicării într-o organizaţie studenţească este mai greu de estimat când suntem cu gândul la cursuri şi laboratoare, dar uitându-mă în urmă, cred că experienţa mea în cadrul Facultăţii de Chimie şi Inginerie Chimică nu ar fi fost completă fără implicarea mea în OSC.

2. Crezi că Gala Voluntarului este o idee bună de reconectare între foştii membri?

Sigur că da! Majoritatea dintre noi o luăm pe căi foarte diferite şi nu ne este intotdeauna uşor să ţinem legătura. Aşa însă, ştim că avem un ‘standard’ după care să ne “preparăm soluţiile”, un moment în care indiferent de locul în care ne-am afla sau ce am face, putem să ne întoarcem la facultate, să ne revedem şi să întâlnim noii membri care ne vor călca pe urme cât de curând

3. Ce poţi să ne spui despre viaţa de OSC-ist?

Într-un fel este foarte similară cu viaţa unui student din afara organizaţiei – proiecte de scris, termene de respectat sau profesori de urmărit prin facultate. Diferenţa apare însă în scopul fiecărei sarcini pe care o avem de rezolvat. În loc să scriem ca să ne pregătim pentru examene şi licenţă, ne pregătim pentru Balul bobocilor, conferinţe şi schimburi de experienţă. În loc să ne grăbim să pregătim câte un laborator, ne grăbim la gară să aşteptăm câte o delegaţie din alt oraş sau altă ţară. În loc să ne gândim la subiectul dat la examen, ne gândim la persoana care va purta costumul de clown anul acesta.

4. Cum ai reuşit să iţi împarţi timpul intre OSC şi facultate?

Am folosit maşina timpului din podul facultăţii…Asta e cam greu de contrazis din moment ce puţină lume cred că a ajuns vreodată pe acolo… Nu mi-am pus niciodată problema timpului. Conform vestitei afirmaţii, când faci ceva plăcut timpul îşi pierde importanţa, iar faptul că aveam întotdeauna colegi care să mă ajute însemna că niciodată nu mă luptam singur să duc ceva la bun sfârşit. Cu puţină răbdare şi perseverenţă, am avut tot timpul necesar să mă implic în proiectele OSC şi să învăţ la materiile care au dus la formarea mea ca inginer. Recunosc totuşi că nu am avut timp să ajung şi în podul facultăţii.

5. Ce te-a determinat să faci voluntariat?

Au fost foarte multe proiecte pentru care implicarea în OSC a meritat pe deplin. Iniţial însă, impulsul pe care l-am avut a provenit din dorinţa de a ajuta alţi studenţi. Eram convins că prin asta voi câştiga experienţă şi satisfacţie, beneficii care nu au întârziat să apară încă de la primele şedinţe din sala 48.

6. Cu ce te ocupi acum?

Nu m-am despărţit încă de viaţa de student  –într-o oarecare măsură. După absolvire am început un program de doctorat la o universitate din Marea Britanie. Din fericire, am şansa de a-mi folosi atât cunoştinţele de chimie, cât şi cele de inginerie pe care le-am dobândit în cei 4 ani petrecuţi la Cluj.

7. Care a fost cel mai greu examen din facultate?

Cred că nu ar fi nimic nou sub soare dacă aş spune că examenul la MFTI a fost ‘destul’ de greu. A fost şi examenul la care am luat cea mai mică notă în facultate. Totuşi, cele mai grele examene au fost la materiilepe care nu le-am îndrăgit în facultate. Sunt bucuros însă că la sfârşit s-a dovedit că majoritatea lor au fost necesare pentru formarea unei imaginii de ansamblu pentru ingineria chimică.

8. Ce sfaturi ai pentru studenţii de acum?

Îi încurajez să acumuleze cât mai multe cunoştinţe – pentru o notă bună şi toate beneficiile care derivă din asta, dar mai ales pentru informaţie în sine. De asemenea, îi sfătuiesc să se implice în OSC (dacă nu s-au implicat deja) şi  să participe la cât mai multe proiecte. Timp o să existe întotdeauna, iar satisfacţia este pe măsura.

                                                          9. De ce iţi este cel mai dor din perioada OSC-ului?

Cred că este cea mai grea întrebare şi ar merita cel mai complex răspuns. Am să aleg totuşi întâlnirile pe care le aveam în facultate sau în alte ‘locaţii oficiale’ din Haşdeu. Poate pare greu de crezut după o zi lungă de facultate, dar adevărul este că erau ca nişte mici scăpări din grijile de fiecare zi. Erau momente în care ne adunam toţi, ne vedeam, discutam, dar mai ales ne lăsam frâu imaginaţiei în dezbaterile pe care le aveam. Întotdeauna ne grăbeam să plecăm acasă şi să mâncăm, dar sunt convins că undeva înăuntru, fiecare ar fi dorit să ne întâlnim în acelaşi mod in fiecare zi.