Interviu Marilena Nicoara

Interviu realizat de Iulia Jeican

Iulia:  Ai ajuns ȋn topul persoanelor cu cele mai multe audienţe, cum te simţi?

Marilena:  Sunt „mȃndră” de realizarile mele şi ȋn acelasi timp uimită că totuşi am ajuns in anul 4 :)

I: Care a fost cel mai fructuos an?

M: In anul 2 mi-am atins „potenţialul maxim „ am avut o serie de reuşite :EIM, cinetică, coloizi, organică, metode numerice, elemente de biochimie şi nici practica n-am efectuat-o.

I: Care a fost motivul/ motivele?( Ti-ai jelit pisica?)

M: Da...mi-a murit pisica din World of Warcraft :)) joc care-mi ocupa mai toată noaptea, evident dimineaţa nu mă mai puteam trezi. Un alt motiv au fost chefurile cele mai reuşite care aveau loc tot timpul in sesiune.

I: Crezi c-ai fi putut rata inscrierea in campionat? (sau evita situatia de faţă?)

M: Avȃnd in vedere că m-am prezentat la ȋndeajuns de multe seminarii şi laboratoare ca să pot intra ȋn examene şi la unele am invaţat chiar si teoria...Da,cred ca puteam sa fiu pe altă treaptă a podiumului :)...Dar lenea a biruit şi am ales patul ȋn locul bancii din amfiteatru (nu mă trezeam ca să merg la examene).

I: Cȃnd ai inceput sa te redresezi?

M: Mi-am dat seama că trăiesc ȋntr-un univers paralel cȃnd eram in pericol sa nu acumulez suficiente credite ca sa trec in anul 3. Culmea e că nici ȋn primul semestru al acelui an nu m-am vindecat complet de „restanţier-ita acută” care mă stapȃnea şi am mai adunat  :MFTI, Poluanţi şi Opţionalul de Masaj.

I: Din ultimul tău raspuns pot sa-mi dau seama că la tine n-a fost vorba de lipsă de cunoştinte ci a fost lipsă de interes. Ce te-a determinat să ramȃi ȋn facultate şi să vrei s-o termini?

M: Am cunoscut persoane noi care m-au făcut să inteleg cȃt de norocoasa sunt să fiu studentă aici, dar ȋn primul rȃnd cu toate „păcatele savarşite” chiar mă pasionează domeniul şi inţeleg ansamblul materiilor studiate şi cum se pot aplica, chiar dacă nu m-am omorȃt eu cu teoria.

I: In ce stadiu te afli acum dupa atata aventură?

M: Nu vreau sa mint, situaţia nu-i tocmai roz, dar de un an jumate mă străduiesc sa ajung la liman şi să recuperez tot ce-am pierdut din cauza inconştienţei.

I: Ce părţi bune au fost ȋn filmul ăsta ȋn care tu esti personajul principal?

M: M-am maturizat ȋntr-un an cȃt alţii ȋn 10, mi-am călit nervii  şi....aş fi nebună să regret distracţia de care am avut parte (crede-mă,a fost din plin), ȋn plus am cunoscut atȃtea tipologii umane că simt ca-aş fi urmat şi facultatea de psihologie.

I: Sunt tare curioasă cum de-ai acceptat să vorbesti aşa deschis despre subiectul acesta.

M: Stiu că nu-i un motiv de laudă dar imi place să fac haz de necaz pentru că altfel acum m-aş da cu capul de patru pereţi albi intr-o camaşă de forţa :))) şi cred că cine vrea ar putea ȋnvaţa ceva din greşelile mele, eu una ştiu c-am ȋnvăţat ;)

I: Ai ȋnvăţat că....

M: Prea multă distracţie costă, şi cȃnd zic costă ma refer la cele peste 20 mil pe care le-am dat pentru examene, ȋn loc să-mi iau vacantă cȃnd era cazul şi să-mi cheltui banii (munciţi „cu spatele”) altfel. Pe langă asta faptul că mi-am minţit parinţii ( ei nu ştiu aproape nimic din toate astea) mă doare cel mai tare.

Deci ȋnvăţati bine limitele    =sesiune.