Interviu Cristian Pop

Interviu realizat de Alexandra Bara

Alexandra Bara: Cum ţi s-a părut experienţa din OSC?

Cristian Pop: Nu pot să spun că OSC-ul mi-a schimbat viaţa, dar mi-a oferit aproape 5 ani de experienţe şi amintiri, una mai plăcută decât cealaltă, o grămadă de cunoştinţe şi nu în ultimul rând prieteni.

A.B.:  Crezi că Gala Voluntarului este o idee bună de reconectare între foştii membri?

C.P.: Gala Voluntarului este cel mai bun lucru  pe care l-a putut face OSC-ul pentru foştii voluntari. Mi-a făcut o deosebită plăcere să particip acest an la Gala Voluntarului. Şi încă regret că anul trecut nu am putut fi prezent la acest eveniment, doar la After party unde am rămas uimit că tinerii voluntari, o parte dintre ei, ştiau cine sunt (râde). 

A.B.: Ce poţi să ne spui despre viaţa ta de OSC-ist?

C.P.: Viaţa mea de OSC-ist a fost una aşa mai controversată, pot să spun că am fost un om „rau” probabil pentru că eram mai cu picioarele pe pământ şi voiam sa îi aduc pe toţi din lumea viselor în lumea reală, iar când călcau din nou în direcţia greşită se izbeau de replicile lui „Îngustu’”. Cred că de aceea lumea mă ţine încă minte  şi mai mult ca sigur este un grup de oameni care oferă o recompensă pe capul meu 

Printre altele o perioada am fost cenzor al OSC şi mamă ce îmi mai plăcea să cenzurez.

A.B.: Cum ai reuşit să îţi împarţi timpul între OSC şi facultate?

C.P.: În timpul studenţiei OSC-ul a fost cam prima mea casă, fiind aşa o persoană căruia nu ii place să piardă vremea pe drum, preferam să vin dimineaţa la facultate si să plec seara. Orele libere erau petrecute în sala 5 şi o scurtă perioadă în sala 4. Vreau să menţionez că nu am neglijat activitatea şcolară, activitatea în OSC fiind făcută în timpul liber.

A.B.:Ce te-a determinat să faci voluntariat?

C.P.: Am început să fac voluntariat în vara anului 1999 la Crucea Roşie Română participând la o tabară de formare pentru coordonatori în caz de dezastre.

Apoi a urmat OSC-ul unde predecesorii mei au făcut o prezentare frumoasă, mi-a plăcut atmosfera din cadrul organizaţiei. Pe vremea aceea nu erau aşa multe proiecte în desfăşurare, dar eram o gaşcă de oameni cărora le plăcea să se întâlnească, să încerce să facă ceva pentru studenţi şi după fiecare şedinţă să meargă la o cafea, suc, ciocolată caldă, bere, etc

A.B.:  Cu ce te ocupi acum?

C.P.: În prezent sunt angajat la o un laborator de analize fizico-chimice specializat în analize de mediu. De obicei consultanţa în protecţia mediului îmi ocupă tot timpul, dar avem şi un parteneriat cu Facultatea de Mediu prin care studenţii efectuează un stagiu de practică în cadrul laboratorului.

A.B.: Care a fost cel mai greu examen din facultate?

C.P.: Tind să spun că a fost examenul de Ecuaţii generale ale proceselor de transfer şi transport, deoarece a trebuit să îl susţin de două ori (aşa se întâmplă dacă nu înveţi prima dată). Dar dacă stau bine să mă gândesc cel mai greu a fost primul examen, examenul de Fizică Generală, materie la care în primul curs după ce s-a prezentat profesorul, am fost anunţaţi că vom promova doar 20%. Am fost norocos, am promovat datorită faptului că am un scris indescifrabil şi am scris cam tot ce ştiam eu din fizică la ora aceea, adică 9 pagini. Profesorul a venit la noi în timpul examenului, rămăsesem doar 2 studenţi în sală şi ne-a spus „mă baieţi, dacă nu ştiţi nu e nevoie să staţi trei ore”.

A.B.: Ce sfaturi ai pentru studentii de acum?

C.P: În primul rând vreau să le spun să ţină mâna pe carte. Să nu facă o facultate doar pentru că se intră uşor sau pentru ca îi trimite mama sau tata acolo, să o facă pentru că vor să o facă. Dar să nu uite că timpul trece şi dacă petrec toţi anii de studenţie doar în sala de lectură, nu le va ridica nimeni statuie dacă termină facultatea cu media 10, dar vor pierde nişte ani frumoşi în care pot lega multe prietenii şi pot rămâne cu o grămadă de amintiri pe care să le povestească la nepoţi. 

A.B.: De ce îţi este cel mai dor din perioada OSC-ului?

C.P.:Îmi e dor de Xeroxul din OSC (sursa de bani pt cafea şi ceai), de Sprite-ul băut după şedinţe, de statul la poartă la Balul Bobocilor, de trainingurile de la Arcalia, de oamenii cu care îmi petreceam 80% din timpul liber şi nu în ultimul rând de perioada când ziceam că am 22 de ani şi lumea nu se uită lung la mine.

A.B.: Ceva ce nu te-am intrebat insa ai dori sa ne spui...

C.P.: Sunt mai multe lucruri de care nu am fost întrebat însă vreau să le clarific:

1. porecla mea este Îngustu nu Suplu, Scurtu sau Lungustu
2. nu am fost un fel de Don Juan al OSC-ului, deşi am auzit astfel de zvonuri
3. daca aveţi nevoie de un sfat sau ajutor în proiectele pe care le aveţi nu ezitaţi să contactaţi foştii membrii