Interviu Mihaela Vasile

Interviu realizat de Tudor Tatar






Biografie

Născută:8 Mai 1991, Azuga, judeţul Prahova

A terminat liceul la Brasov.

Funcţii: -organizatoare în cadrul campaniei ”Let’s do it Romania”

              -membră OSC în departamentul de marketing

              -şefă de grupă IIPCB anul 2

              -student-senator în cadrul facultăţii

              -reprezentantă în cadrul consiliului studenţesc al facultăţii

Interviu

Tudor Tatar:Spune-mi câte ceva despre viaţa ta de acasă…

Mihaela Vasile: Ce pot să zic…Am o soră mai mare.Pe acasă desfăşor activităţi casnice de … băieţi(răde n.a.) pentru că ai mei şi-au dorit să fiu băiat şi s-au purtat cu mine ca şi cu un băiat. Era amuzant că şi eu până pe la vârsta de 14 ani în principiu vroiam să fiu băiat, şi după aia am mai crescut un pic şi am început să fiu fată.

T.T.:La liceu cum a fost?Din câte înţeleg ai făcut un profil de matematică intensiv. Cum de ai ales chimia pentru facultate?

M.V.: În liceu nu învăţam(râde n.a.), nu mă stresam cu nimic. În schimb  eu voiam să fac ceva pe mediu  am fost destul de axată  pe campanii tip “salvaţi pădurile” sau “ocrotiţi natura” şi m-am gândit cum toată lumea învinovăţeşte chimia pentru problemele din ziua de azi să văd cu ochii mei dacă e adevărat. M-am hotărât pe chimie prin clasa a 11-a iar la sfârşitul acelui an şcolar am fost la o şcoală de vară organizată de OSUBB în Cluj Napoca timp de 2 săptămâni. Şcoala de vară  a fost interesantă  fiindcă am avut cursuri şi am dat teste cu profesori pe care i-am reîntâlnit după ce am intrat la facultate. Pot să spun că a fost factorul hotărâtor în venirea mea aici la Facultatea de Chimie şi Inginerie Chimică.

T.T.:Din câte ştiu, anul trecut când ai intrat tu la facultate, toţi care intrau la inginerie erau “pe picior egal” ca să spunem aşa în primul an şi îşi alegeau specializarea abia din al doilea. A mai rămas acest lucru valabil şi acum?

M.V.: Da.Ca un  exemplu, când intrasem, eram hotărâtă să aleg ISAPM(Ingineria substanţelor anorganice şi protecţia mediului n.r.), fiind pasionată de protecţia mediului  dar după ce am auzit prezentările diferitelor specializări, mi-am dat seama că IIPCB(Ingineria şi informatica proceselor chimice şi biochimice n.r.) era cea mai bună alegere pentru mine, fiind pasionată şi de informatică. Desigur, oricine poate să îşi schimbe specializarea după anul I dacă consideră că o altă specializare li se potriveşte. Mulţi însă nu ştiu că şi după terminarea celui de al doilea an de studiu pot face o schimbare de profil fără a fi nevoiţi să dea vreun examen de echivalare.

T.T.:Care este rolul tău în cadrul campaniei “Let’s do it, Romania”?

M.V.: M-am alăturat acestei iniţiative încă din luna martie a acestui an şi deocamdată activez în echipa de finanţe. Am participat şi în proiectul  “Şcoala altfel”  care a presupus prezentări la diverse şcoli şi încerc în general să mă implic în cât mai multe proiecte şi nu încerc să mă restrâng doar la departamentul meu(marketing n.r.). Se organizează destul de des workshopuri, iar în 12 mai va avea loc Ziua de Curăţenie Naţională la care sperăm să vină cât mai mulţi voluntari.

T.T.:Cum eşti în cadrul facultăţii? Ai alte activităţi în afara celor strict şcolare?

M.V.:  În primul rând sunt şefa grupei mele ,adică cea de IIPCB, anul II, ceea ce sună puţin pompos, dar chiar nu e mare lucru. În genere, presupune să am grijă de contractele de studii la începutul anului  şi în restul anului să fiu un fel de purtătoare de cuvânt pentru colegii mei atunci când trebuie să rugăm sau să contactăm profesorii pentru ceva anume. Pe lângă asta, am funcţia de student -senator pentru care am fost aleasă recent.

T.T.:Şi cum ţi se pare până acum funcţia de student-senator?

M.V.: Pot să spun că bine încă mă acomodez cu lucrurile, mai studiez regulamentele, incerc să mă implic  cât pot în tot ce se poate.  Momentan fac parte din comisia pentru activităţi studenţeşti, adică mă ocup de tot ceea ce înseamnă regulamente, statutul studentului şi alte activităţi ce vizează viaţa studentului la facultate. Comisia mea are 13 membri, 10 studenţi şi 3 profesori, şi are cel mai mare raport studenţi/ profesori dintre comisii. Mai sunt comisii pentru buget, pentru curriculum, etc. , iar toate acestea sunt înglobate în senatul facultăţii, cu 139 de membri, 35 de studenţi şi 104 profesori,  ce se întruneşte o dată pe lună pentru a discuta chestiunile cele mai importante.

T.T.:Şi până acum cum ţi se pare? Simţi că faci vreo diferenţă?

M.V.: Acum lucrăm la statutul studentului, vom mai lucra la burse şi sunt sigură că vor fi şi alte ocazii în care mă voi putea implica pentru studenţii facultăţii noastre. Singurul lucru cu care mai am dificultăţi este partea juridică, mai precis fiecare nouă propunere trebuie deseori argumentată cu articole existente în regulamente, iar în cazul votării unui intreg regulament, dacă un anumit alineat dăuneaza intereselor studentului, trebuie să argumentem noi , studenţii din comisie, ce părţi negative are după care se supune la vot, iar în cazul favorabil este scos din regulament. E un proces greu dar la sfârşitul zilei merită şi pot spune că simt că fac o diferenţă.

T.T.:Cum reuşesti să “jonglezi” între atâtea activităţi?

M.V.: Am o agenda(râdem amândoi n.a.). Da, şi am trecut acolo frumos “De la ora cutare la cutare sunt la facultate” sau “Vezi că mâine la ora cutare trebuie să fiu la...”. Cam aşa arată viaţa mea,de pe la inceputul lui martie, pe sistemul “Mai am 10 minute să ajung acolo!”. Mă descurc destul de bine fiindcă am un principiu pe care il respect în tot ceea ce fac şi anume îmi iau atribuţii mici care sunt absolut convinsă că pot să le fac.

T.T.:Dacă ar fi să alegi doar una din activităţile asupra căreia să te dedici total, care ar fi aceea?

M.V.:  Pentru plăcere, clar ar fi “Let’s do it Romania”. Pentru bani, m-aş face senator!( râdem amândoi n.a.)

T.T.:De când ai fost pasionată de protejarea mediului?

A: De prin clasa a 8-a, a 9-a eram interesată de diversele campanii care circulau pentru ocrotirea mediului înconjurător. Chiar şi subiectul meu de atestat la informatică a fost un site de educare pe tema protecţiei mediului.

T.T.:În liceu ai avut ocazia să participi la vreo acţiune de voluntariat?

M.V.: În liceu… nu făceam mai nimic like a boss. Nu prea îmi dădeam intersul pentru învăţat şi nu am făcut voluntariat. Dar am ajuns la facultate şi mi-am dat seama că mai am maxim anii de facultate în care să fac ce vreau, după care o să devin un om mare, o să am un job şi nu o să mai pot face ce am chef, oricum aş lua-o. De aceea fac acum tot ce pot şi  îmi stă în putere.  Şi fac!(râde n.a.)

T.T.:Ai regrete? Nu trebuie să fie vreun secret intunecat…

M.V.: Sinceră să fiu, nu. Se spune că trebuie să regreţi lucrurile pe care le-ai făcut, nu cele pe care nu le-ai făcut, aşa că nu mă simt cu musca pe căciula. Am făcut ce am vrut  şi nu regret.

T.T.:Pentru final, ce sfat ai da unui student din anul I atât de la facultatea noastră, cât şi de la alte facultăţi?

M.V. : Oricui? Vai, studenţia trece repede! Fă tot ce poţi, mai puţin să înveţi!(râde n.a.).Tot, tot, tot ce poţi! Eu, cel puţin mi-am pierdut, ca să zic aşa, primul an doar cu facultatea şi ieşeam rar în oraş şi în anul 2 am zis gata şi am început să fac şi altceva în afară de facultate, după cum se vede. Neapărat să mergi pe jos peste tot în Cluj, e un oraş minunat, să cunoşti oameni cât mai mulţi, pe scurt să profiţi de studenţie, chiar e cea mai frumoasă parte din viaţă!